copilulalbastru

Ianuarie 30th, 2009

Improvizatie

Posted by conundrumofyourmind in Personal  Tagged
 
 
 
MOTTO:
 
"[...]
pe locul in care stau
de cateva zile
e liniste-
 
au fost zile de
liniste
cand
m-am gandit la toate-
 
spune-mi 
cel mai rau lucru
care ti s-ar putea
intampla
si imediat
ti-as putea descrie
un altul
mai groaznic."
 
 
Pe patul in care stau,de cateva zile e umbra.Sau pe patul in care stau de cateva zile,e umbra.Umbra unui interlocutor ce nu raspunde niciodata decat prin usoare si timide incercari de a da din cap ezitarilor mele.E ca si cum  tot ceea ce face il opreste undeva intre nesiguranta si revolta.Mimica pripita se contorsioneaza uneori ca cea a manechinelor la circ…nu,nu zambi in coltul gurii stangace(sau in coltul stang al gurii),manechinele acelea isi striga circul pentru a si-l ascunde mai bine.Nu se numesc nici clovni,nici saltimbanci,ci manechine.De ce?Pentru ca ne incanta sa ii vedem cum isi gudura liniile fetei in functie de aplauzele noastre.Nu le-am acorda un ragaz mai mult,un cer,o plapuma,un numeral fractionar macar.
 
Pe locul in care umbra se misca stanjenita de fumul de tigara pe care il arunci ca o masa de alge peste toata intinderea sa viorie,se alunga ceas cu ceas si se cheama timp cu timp.Iar fumul,fumul tigarii tale nu se mai desluseste acum,caci s-a facut una cu umbra si din linistea ei care imi acoperise tot patul,s-a facut o prelungire anaeroba ingrozindu-se de lucruri.Lucruri care se lateau considerabil daca ne apropiam de ele,care aveau o uitatura de oameni-fiare,de vise-tendon-intre-mai-multe-nimicuri.
 
Pe locul in care era umbra,acum sunt doar eu.

PS:deviantart photo

 
  • Share/Bookmark
Ianuarie 10th, 2009

All in all…

Posted by conundrumofyourmind in Personal  Tagged
 
 
MOTTO:
"…all in all,you’re just another brick in the wall."

Da,spartura aia in zid.Cum adica nu stii care?Aia prin care iti permiteai sa mai respiri parca printr-un ventricul in care circulau,de aceasta data,rotocoale de aer,nu de sange.

 
Da,aia,draga,aia prin care iti patrundea frigul pana in oase desi era mai mica de un centimetru patrat.Simteai uneori cum,ironic,ti-ar fi de ajuns doar sa o stii acolo,sa o stii ca posibilitate,ca utopie,ca renegare,ca…albul din griul aripilor de vesperal cimentat cu o caramida in minus,asa ca pentru a savura zbaterea de dupa.Dupa ce?Dupa ce mai cresti,mai stam de vorba…nu-ti spuneau si tie la fel?
 
Da,iti placea sa crezi ca iti e la indemana talpilor,la bunul plac al buricelor degetelor care nu trebuiau decat sa atinga pentru a ajunge.Nu,de fapt,trebuie sa mai si simta.E ca Totul fara sfera,fara cavitati,fara "o".
 
In seara asta,lasa-ma sa-mi fiu credula…
 
  • Share/Bookmark
  • Monthly

  • Legaturi externe

  • Meta

    • Subscribe to RSS feed
    • The latest comments to all posts in RSS
    • Subscribe to Atom feed
    • Powered by WordPress; state-of-the-art semantic personal publishing platform.
    • Firefox - Rediscover the web
  • Weblog

    Toate drepturile rezervate Weblog.ro

    Parerea ta conteaza

    Echipa Weblog.ro e alaturi de tine! Da-ne un semn!

    • Vrei sa iti faci cont pe www.weblog.ro si intampini dificultati?

    • Ai intrebari legate de folosirea site-ului?

    • Doresti sa ne comunici comportamentele abuzive ale unor membri?

    • Vrei sa faci comentarii sau sa ne dai anumite sugestii?

    P A R E R E A T A